Obiceiuri și tradiții


OBICEIURI DE CRĂCIUN

Cronica Mărgăului


”În trecutul nu prea îndepărtat de sărbătorile Crăciunului aveam un frumos obicei pe care il moștenisem din moși strămoși. Astăzi cu mari regrete putem constata că din tot ce a fost frumos prea puțin a mai rămas, din farmecul și bucuriile cu care tot poporul așteptăm cu nerăbdare aceste sărbatori despre care  se poate spune că sunt cele mai frumoase, mai distractive și mai plăcute atât pentru cei mai în vârstă dar mai ales pentru tineret care își așteptau cu mare nerăbdare ursitorile lor râvnite, soarta viitorului lor, a vieții de mai târziu a lor. După cum am spus mai sus am părăsit farmecul frumuseții, distracțiile, mângâierile sufletești, etc. și ne-am alăturat cu totul modernismului utopic pe care l-am luat ca pe ceva nou în care ne avântăm fără prea multe prejudecăți de unde nu ne vom reîntoarce.

 

În trecut tineretul, flăcăii cei mai capabili și mai îndrăzneți, încă cu săptămâni înainte de Crăciun se interesau pentru muzica bună pentru sărbătorile Crăciunului, Anului Nou și Bobotează ca să aibă petrecere mai bună, mai plăcută.

 

Aci la noi în Mărgău întotdeauna au fost flăcai mai pretențioși și se credeau pe bună dreptate îndreptățiți pentru că era și comuna ca atare dintre cele mai frumoase, mai mare și mai vestită. Comuna întotdeauna era împărțită în trei sectoare: josani, susani și orate și de asta că eram flăcăi mulți aveam trei jocuri la Crăciun și trei echipe de muzicanți în fiecare sector. În satul nostru am avut și muzicanți mai bunișori, dar cu timpul cum au mai îmbătrânit unii, au mai murit dintre ei așa că își angajau din timp muzicanți străini plătiți cu bani grei dar nu conta dar odată numai era Crăciunul pe an așa că se acoperea cheltuielile prin punerea de taxe pe fecior ca și pe fete și treaba mergea strună. Feciorul sau feciorii care angajau muzicanți erau și casieri cari în seara respectivă, in ajun, făceau micul recensamant cam cați feciori și câte fete sunt în sectorul respectiv și fixau taxa pentru fiecare și la colindat în seara de Crăciun care dura toată noaptea se încasa banii pentru muzică și alte spese și cheltuieli făcute cu ei. Angajau căruță cu patru cai cu clopote pe cai și împănați cu brazi căruța și caii când mergeau după muzicanți de-ți era mai mare dragul să-i privești. Seara, mai devreme pe când soseau cu muzica așteptau tineretul tot ca pe nu stiu ce musafiri de pe alte planete, voioși să audă cum cântă și cum se vor împăca cu ei. Se organizau imediat cu toții și mergeau la preotul satului și le făcea molitva, o rugăciune înainte de plecarea la colindat. Aci toate sectoarele pe rând, dupa molitva la colindat se forma un fel de comitet din feciori care trebuia să rămână până dimineața și în ziua următoare să dea ajutor casierului și al tarustelui. Dimineața se făcea bilanțul rodul muncii de o noapte, banii rezultați. Colindatul se făcea pe rândul satului din casă în casă unde era flăcău și fată. Flăcăul plătea cu ceva mai mult decât fata.

 

Frumusețea acestei nopți de Crăciun consta în petrecerea țăranului român. Nu exista casă unde să nu aibă lampa aprinsă toată noaptea aproape și în care să nu auzi colindând atât la bătrâni dar mai ales la cei mai tineri, nu puteai străbate o sută, două de metri pe drum fără să te întâlnești cu drăgălașii de copiii cu steaua lor purtată cu atâta grijă și plăcere, colorată cu culorile noastre naționale, și pe cei mai mărișori cu "viflaimul" lor lucrat și împodobit frumos, cu lumini înăuntru și cu clopoței la mână, cu traista legată de gât plină cu colăcei și cu prăjituri și să nu vezi pe pe cei mai micuți șopotind pe la colț de ulițe numărându-și bănuții primiți pentru colinda lor copilărească ce o învățaseră de la părinți cu mult înainte de sărbători. Pe fața lor puteai citi pecetea bucuriei care le desfăta sufletul lor copilăresc. Cei mai bătrâni nu se lăsau mai prejos, organizau în această noapte o echipă de colindători și mergeau unii la alții și colindau încât răsunau casa, casa românului creștin. Toți de la mic la mare uitau grijile și necazurile în această noapte a nașterii domnului toți își dau mâna și se împăcau odată cu colinda și cu povestirile lor.

 

Casele țăranului român curate, îmbracate frumos cu tot ce aveau mai plăcut. Paturile mai ales și mai ales unde era fata mare sau flacău în casă îți era drag să îl vezi așternut cu zeci de lepedeauă de pânză, misir de lână măestrit lucrate și cu plăcut gust aranjate precum și lenjeria lor frumos împăturate pe capătul laviței cum sunt cărțile în biblioteci. În paturi zeci de perine cu pene moi ale fetei care își așteptă după sărbători pețitorii doriți. Masa la fel acoperită cu 4-5 fețe de masă din cele mai frumoase. Pereții, blidarele erau cu totul împodobite cu ștergare, țesute și cusute de meștera casei la întrecere cu altele.

 

În fiecare casă unde era fată sau fecior era febră mare în apropierea feciorilor colindători, stau de veghe pe drum, prin vecini. Când intrau în casă cu casierul și tarostele, ei aranjau colindătorii în 3-4 grupuri la colindat ca să fie mai ușor și mai bine organizat. Cum au intrat în casă dau bună seara lui Crăciun, mai dau mâna cu gazda casei, apoi imediat încep colinda, unde era fata o colindă a fetei, unde era fecior, a lui, și uite așa la rând.

 

Gazda casei aștepta colindatorii cu masa împodobită cu un colac mare de grâu frumos impletit și lucrat, o sticlă de kilogram plină cu rachiu fiartă si rumenă și cu cocătur, pancove (gogoși) și alte prăjituri. În sobă arde focul și pe sobă clocăie curăchiul cu papusi și cratița cu cârnați și costiță "Ca la Crăciun" căci vorba românului "Crăciunul fără curechi ca capu fără urechi" și la nuntă.

 

După terminarea colindei se aude vocea starostelui "auzi jupâne gazda și feciorii satului toți să fiți

sănătoși! Ascultați feciorii satului că îi grai mândru și frumos de la milostivul Dumnezeu și de la cei doisprezece apostoli sfinți și de la gazda de loc Dumnezeu să îi dea noroc și dumnealui zice așa văzând feciorii satului în casă și în jur de casa mea știi bine ca s-ar cădea să-i cinstesc dar mai mare cinste și mai frumoasă n-am aflat, când în cămările mele am căutat, ca un colac din grâu curat pe cum Dumnezeu l-a dat, pe care câte ploi l-a plouat câte vânturi reci - calde l-a suflat, dar mai mult bine să dea Dumnezeu în casă și pe masă jupânului nostru gazda, dar noi cu toții îi foarte mulțumim să trăiască. Atunci toți flăcaii în cor "să trăiască". După colac ia pe urmă sticla cu rachiu și mai rostește "Încă să știți feciorii satului ne mai cinstește jupânul gazda de loc Dumnezeu sa-i dea noroc cu o bute de băutură ca să ne facem cu toții voie bună, la câți la va ajunge bine la ve prinde, iar la care nu, facă bine și ierte că le va ajunge de-a înderete, dar noi cu toții frumos îi mulțumim să trăiască. Feciorii din nou "Să trăiască". După acestea urmează prăjiturile la fel. După asta starostele se întoarce spre gazda casei și îi zice jupâne gazda acu-i acu să vedem cât de harnic a fost feciorul (fata) dumitale astă vară, cum ia tăiat coasa, atunci feciorul scoate portmoneul și achită taxa, s-au tata fetei. Imediat muzica începe o învârtită scurtă, după caz, ca să joace fata din casă și pe gazda mare dacă nu-i prea bătrâna. Mai vin fete de prin vecini în unele cazuri și mai joacă și ele "că le place sarmanele". Asta se repeta în toată casa unde se colinda, și pănă la sfârșitul colindatului, când bieții feciori, obosiți, nedormiți abia-și mai trag răsuflul, răgușiți întorc ruda înapoi legănându-se pe drum, unii băuți, unii mai dispăruseră, cari n-au mai rezistat. Muzicanții și ei nu prea pot face față cum ar trebui. Apoi se duc spre casă să se odihnească puțin. Cam de obicei aici la noi mai rămân case de colindat și pentru a doua zi funcționarii satului ca preotul, notarul, învățătorii, primarul, șeful de post, preceptor și încă barbate tineri căsătoriți mai din vară sau anul trecut cari doresc să le colinde.

 

După ce trăgeam unii un mic pui de somn se sculau somnoroși, se spălau, se îmbrăcau vezi Doamne ca la Crăciun și se adunau și plecau la biserică. După ieșitul din biserică așteptau aici în față la șopron cum îi spunem, muzicanții și mulți tineri și barbate dar mai multe femei cele mai curioase ca să vadă jocul "dinaintea bisericii". Aici este cel mai interesant moment de la Crăciun, cel mai cu drag așteptat. Aici se adună din timp Comisiile de femei, juriul propiu-zis cari foarte atente și nerabdatoare să vadă care fete mai tinerele vor intra de prima dată, fecioare, în joc și mai mult care cu cine va juca, ce fecior o va lua la joc. De aici înainte și din acest moment solemn se dezleagă sacul cu minciunile. Acum au la ce se uita că sunt trei hore (jocuri) din cele trei sectoare ale satului, din aceste toate au ce spune acasă și prin sat, o sumedenie de nouătăți.

 

În fața bisericii se joacă circa două trei învârtite și pleacă toți spre casă, unde vor lua cu toții masa în familie. După masă vor continua cu colinda pe unde a mai rămas după asta mai spre seară dacă mai e timp vor mai juca.

 

În trecut se juca în vreo șură și dacă era timp frumos, în drum - Josanii, Susanii acolo la ei, Oratanii la ei unde puteau mai bine. A doua zi la fel. Doar a treia zi se împreuna toate trei sectoarele și acum se începe hora mai devreme și ține până târziu.

 

În zilele noastre de când s-a construit noul cămin cultural se joacă în cămin și pentru asta se plătește o anumită taxă.

 

Aici la noi s-a păstrat obiceiul ca tinerii și chiar și mai în vârstă să se îmbrace a doua zi la sărbători mai mari în cele mai frumoase haine.

 

La Crăciun a doua zi seara s-a păstrat obiceiul ca după ce au terminat cu hora se duceau cu fetele la cârciumă și mai jucau acolo, și pe banii care au mai rămas din taxele încasate, le fierbeau oale de vin și se ospătau bine, și jucau pâna noaptea târziu.

 

Acum, a treia zi se adună feciorii din nou și adună colacii de la colindat și îi pun în vânzare. Mai demult se puneau la licitație și se vindeau bine, că doar la Crăciun femeile fac colacii din făina cea mai bună, iar după vânzarea lor, se mai încinge o horă ca la bâlci până seara târziu.

 

Deci cam în felul acesta petreceau oamenii mai demult la Crăciun. Cei mai tineri în felul lor dar și bătrânii aveau relaxările și desfătările lor. În postul Crăciunului, după ce-și terminau seara cu gospodăria și-și adăpau vitele se duceau cu vecinii, unii la alții și neamurile, la colinzi și povești, încât ne era drag să-i ascultăm când eram copiii. Acum după cum am spus mai sus ne-am lăsat, ne-am modernizat, am uitat și ne-am lăsat frumoasele obiceiuri bătrânești și am prins altele cari nu ne prea aduce bucurii sufletești. Ne-am părăsit odată cu obicieiurile frumoase și portul frumos țărănesc și ne-am îmbrăcat ca sticleții în nuanțe și culori felurite, de nu ne mai cunoaștem bărbații dintre femei, nici femeile dintre barbate, barbații s-au mascat cu bărbi, mustăți lăbărțate și cu favoriți ca Franz Iosif, femeile ne-au furat pantalonii și frezurile, pe scurt nu mai știi care-s băieți și care-s fete. Pentru ele e bine că nu le este frig iarna cu pantaloni. Nu mai știm ce o să ne mai aducă modele care se schimbă pe an ce trece în fel și chip ciudat.

 

OBICEI DE ÎNMORMÂNTARE

Cronica Mărgăului

 

Dacă am povestit despre obiceiuri și datini din trecutul nostru și din timpurile prezente aș vrea să ajungem la capătul călătoriei noastre.

În fugă voi descrie în mare și obiceiul din trecut la înmormântare.

 

De când e lumea au fost oameni mai alesi unii dintre alții, mai școlați, mai cu multă carte cum se spune mai bine văzuți, mai bogați, alții mai puțin bogați și din păcate din aceștia sunt mai mulți. De aceea când moare vreun om mai sărăcuț și înmormântarea este mai sărăcuță, deoarece nu prea multă lume ia parte la ea, dar totuși pe de altă parte este mai bine că nici cheltuiala nu-i așa mare și poate că nici neamuri multe n-are. În schimb când moare vre-un înstărit se adună lume multă aproape ca la nuntă, atât la priveghere cât și la înmormântare, apoi ce să spunem că se fac mari cheltuieli.

 

Pentru a se făli cheamă doi și trei preoți care golesc buzunarele. În timpul din urmă am avut aici un preot care n-a mai știut ce să facă, și s-a gândit să facă un nou obicei, împărțind și înmormântările în categorii, două și trei clase și anume: înmormântarea simplă cu un singur preot și înmormântarea de lux cu mai mulți preoți, urcându-se în felul acesta dublă plată. Apoi vin groapa cu trei patru categorii și aici: cu termen de șapte ani, rândul 1- 1000 lei, rândul 2- 800 lei, rândul 3 - 500 lei și rândurile patru și altele 250 lei. Pentru locul de veci se mai adaugă pentru fiecare groapă o taxă de 1000 lei la fiecare rând. Apoi alte cheltuieli 300-400 de colaci, care se comandă la Huedin, sicriu de lux de la 1200 la 2000 unul, tot de la Huedin, astea ca astea dar băutura care a devenit foarte scumpă o adevărată nenorocire de care pocaiții nu poartă grije. La cina de taină mâncarea se pregătește ca la o nuntă așa mai mică. Se cumpără și se taie porc, păsări, salam, diferite aperitive, vara se taie miei, oi etc. Și ce-i mai interesant că nici cel mai sărac nu se lasă mai prejos. Așa ca o înmormântare de mijloc costă 5000-6000 lei, una mai de lux 10.000- 15.000 lei.
La tinerii necăsătoriți, și în trecut ca și în prezent se obișnuiește să-i pună brad (suliță) la cap, înaltă de 10-12 metri care se împodobește cu fel de fel de batiste, ciupi de lâna vopsiți, panglici etc.

 

La oamenii maturi se trag toate clopotele când moare, în număr de trei, iar la copiii numai două.
În cimitirul extern - din jos se îngroapă cei ce nu au posibilități să-și plătească locul (groapa) aci lângă biserică. Pâna nu demult nu se plătea locul de groapă din cimitirul extern, dar de câțiva ani s-a hotărât de către conducerea bisericii (din lipsă de fonduri) să se pună o taxă de 150 lei de o groapă, și s-a mai urcat, s-a dublat că acum este de 500 lei.

 

În trecut ca și acum pe cei morți, la mare distanță îi aduceau cu carul cu boi, cu doi și cu patru boi după împrejurări și situația materială. La boi din afara se punea un corn, respectiv se introducea un colac în cornul boului și peste el un ștergar frumos și încă un braduleț mic legat la coarnele fiecărui bou. La femei și fete tinere se mai lega o năframă foarte frumoasă, neagră lângă colac.

 

Pe morții care au locuit mai aproape de cimitir îi aduceau pe scaune anume făcute și țineau câte patru și în cazuri excepționale și șase inși de scaune, și la fiecare bărbat i se punea pe sicriul mortului un ștergar frumos la cruce și la prapore la fel. Au fost cazul că dacă a fost mortul tânăr băiat i s-a dat traista de lână pe sicriu și cruce și la prapore.

 

În ultimul timp se aduc morții (unii) cu mașina (camionul platforma îmbrăcat cu lepedeaua de lână frumoase și în jolj negru de jur împrejur.

 

Cu 50-60 ani în urmă se da la mort vase de lut și de sticlă (canceauă, oale, căni) și se împarțeau la femei mai ales, înainte de a porni la groapă. De circa 20-30 ani se cumpără căni de porțelan și se împart drept pomană când se face prohodul mortului la șase săptămâni, când se aduce la groapa și vin și ceva cozonac.

 

Se mai păstreaza un obicei încă din vechime ca îndată ce s-a pornit din ocolul mortului, o femeie mai ales rămâne în casă și ia în mână o oală de pământ și o izbește în ușe încât se face țăndări toată și pocnește ca un pistol, aceasta ar însemna că mortul să nu ducă binile din casă doar cât a rămas în oala ce s-a spart.
După terminarea prohodului la mort acasă, preoții și cântărețul precum și sfatul sunt chemați în casă la cina de taină a mortului în cele mai dese cazuri, pe motivul că dacă-i distanța mai mare să nu mai mearga la casă de unde a fost mortul - să nu obosească - iar daca îi mai aproape de biserică rămân și dânșii până după îngropăciune să fie cu toții laolaltă. În timpul cât preoții i-au masa în casa, rămășițele mortului împart colacii și servesc țuica la toții cei cari au asistat la prohodul mortului.

 

În urmă cu 40-50 de ani în multe cazuri se petrecea mortul la groapă cu un clarinetist care se urca în car cu boi împreună cu un grup de femei și împreună, cu aceiași melodie se cântau după mort până la groapă.

După terminarea prohodului acasă la mort se cânta mai înainte "hora mortului" de către cantor, un fel de cântec trist cu text, din trecutul mortului a familiei, boala și suferințele mortului până a fost în viață, hărnicia, vrednicia etc. Acum de câțiva ani încoace a fost oprit acest obicei. Și era plătit.”

Înapoi


Chestionare

Cum vi se pare noul site al Primăriei?

Foarte complet

Necesită îmbunătățiri

Nu îmi place

Votează

Newsletter

Mă abonez!